Despre muzica indiana

 

 

 

In muzica hindustana sunt de asemenea sapte note muzicale  (swaras) cunoscute ca  Shadja (Sa) Rishab (Re) Gandhar (Ga) Madhiam (Ma) , Pancham (Pa)  , Dhaivat (Dha) and Nishad (Ni)  , grupul in sine fiind numit saptak (sapt = sapte)  . Intre aceste note au fost interpolate note noi .Notele initiale sunt cunoscute ca shudha swaras , adica pure sau note naturale in timp ce notele intermediare sunt privite ca deplasate de la locurile lor in gama , astfel sunt numite vikrit swaras sau note modificate.  In concordanta cu teoria muzicii indiene  , notele se disting pe baza intervalelor dintre ele , cunoscute ca shruti . Numarul acestor  shrutis este douazeci si doi , ele pot fi considerate microtonuri daca facem o comparatie cu muzica clasica europeana .   Graficul de mai jos arata ratia notelor cu tonica si descrie , de asemenea , ratiile pentru notele muzicii europene , desi corespondenta nu este perfecta :

 

Notele si ratia lor fata de C

 

          C

             Shadja (Sa)

        1

C#

     Komal Rishab (Re)

   256/243

D

     Shuddha Rishab (Re)

      9/8

    D#

     Komal Gandhar (Ga)

    32/27

  E

     Shuddha Gandhar (Ga)

      5/4

  F

  Shuddha Madhyam (Ma)

     4/3

    F#

     Tivra Madhyam (Ma’)

    45/32

  G

            Pancham (Pa)

     3/2

    G#

     Komal Dhaivat (Dha)

   128/81

  A

     Shuddha Dhaivat (Dha)

      5/3

    A#

     Komal Nishad (Ni)

     16/9

   B

     Shuddha Nishad (Ni)

     15/8

    C’

            Shadja (Sa°)

        2

 

Asa cum putem vedea notele Pa si Sa sunt fixe in gama si nu au forme modificate ( vikrit ) , ele sunt denumite  achal sau swaras - imobile . In cazul celor cinci note care pot fi modificate  Re , Ga Ma Dha si Ni  doar Ma poate fi dusa intr-o pozitie superioara ,  in Ma tivra , toate celelalte putand fi deplasate la o frecventa inferioara in gama iar  forma lor modificata se numeste  komal. Din graficul urmator putem vedea mai clar relatiile lor reciproce :

Relatii de ton

note muzicale indiene

Semicercul indica distanta de un ton in gama  , semicercul  (Re Ga)  lipseste deoarece intervalul nu este un ton perfect  dar aproape perfect, fre = (9/8) fsa   , (9/8)fre = (81/64) fsa dar fga = (5/4) fsa  81/64 » 5/4  ,  320 » 324 dar nu exact , in aceeasi modalitate pentru  (Pa Dha)  fdha = (5/3) fsa  si  fpa = (3/2) fsa  , (3/2)(9/8) = 27/16 si 27/16 » 5/3 , 80 » 81  dar nu precis , si pentru (Ma’ Dha )  (45/32)(9/8) » 128/81 , 32805 » 32768 dar nu identic . De fapt acesta este motivul pentru care am gasit initial doua rezultate diferite ( dar aproape identice) pentru  fa care este in notatia indiana  fdha , in orice caz diferenta dintre rezultate fiind  superficiala ( de 1.23%.).( Notatie fx = frecventa notei  X )

Ca o concluzie putem spune ca notele care apartin gamei principale se repeta in octavele superioare si de asemenea in cele inferioare de un numar infinit de ori, frecventele lor sunt numere reale  –  numai urechea limitata percepe un interval inchis de sunete ( in muzica Indiana clasica sunt folosite de obicei  trei octave Mandra – inferioara, Madhya de mijloc si Taar registru superior) In concordanta cu scara numerelor reale putem spune ca intre doua note ( indiferent cat de apropiate) putem gasi intotdeauna o a treia asa cum intre orice doua numere reale putem gasi un al treilea (teorema ). De fapt muzica clasica indiana foloseste din plin acest rezultat , tehnica se numeste ‘meend’ ( un tip de glisando  unul din cele paisprezece ornamente create sa imbogateasca  compozitia – alte ornamente sunt  kana, murki, andolan, gamak , etc ) pentru a acoperi si notele `intre `, astfel in graficul de mai jos apare ca spatiu continuu comparat cu  muzica clasica vestica care foloseste un spatiu discret.

Mergi sus ...