Muzica Indiana
Worship with Gandharvas
Instrumente Indiene
Sitarul
Instrumentul are o baza semisferica dintr-o specie inrudita cu dovleacul cu un gat de lemn de trandafir, ambele fiind goale pe
 |
dinauntru, cu rolul de cutii de rezonanta, podul (calusul) de fildes sau os, se fixeaza in centru. Uneori un al doilea dovleac este atasat la celalalt capat al gatului pentru a obtine o dubla rezonanta. Exista sapte corzi principale si saptesprezece, optusprezece sau nouasprezece bareuri de zinc sau cupru in forma convexa de obicei legate cu nailon. Artistul tine instrumentul cu cutia de rezonanta pe piciorul stang si cu gatul instrumentului aplecat la 45 de grade. Corzile sunt ciupite cu un inel metalic ( mizrab ) care se pune pe aratatorul mainii drepte. El este de asemenea folosit si pentru a mentine ritmul. |
Sitarul este unul dintre cele mai dificile instrumente indiene si este nevoie de multi ani de studiu pentru a putea stapani acest instrument. Tehnica de interpretare si de ciupire a corzilor depinde foarte mult de stilul, scoala din care face parte artistul, pentru crearea structurii melodice se folosesc combinatii fixate de boluri "da" "ra" "diri" "dra". El este folosit atat in muzica clasica indiana cat si la interpretarea bhajanurilor, muzicii usoare indiene sau a muzicii bolywood.
Exista o istorie controversata in legatura cu originea sitarului si a evolutiei sale ca instrument, mai intai orice instrument cu corzi este clasificat si incadrat in categoria  “vina�.Initial sitarul a avut trei corzi si a fost cunoscut ca ’ Tri Tantri vina‘ .
    Numele ‘sitar’ nu este insa un nume indian, deoarece Amir Khusro, marele poet, compozitor si muzician persan fiind impresionat de profunzimea si puritatea muzicii indiene a creat noi forme de muzica si instrumente. El a trasformat si modificat tri tantri vina care este cunoscuta astazi ca ‘sitar’, este contributia lui. Astfel tri tantri vina a devenit cunoscuta ca sitar.
De cele mai multe ori sitarul este acompaniat de tabla, astfel combinatia celor doua imbogateste compozitia.
Tanpura
Tanpura este un instrument confectionat din lemn, cu patru, cinci sau sase corzi fara bareuri, cu o cutie de rezonanta in forma de `plosca` si un gat subtire. Ea ofera artistilor o referinta tonica,
 |
imbogateste sunetul de fundal cu un zumzet armonic unic. Corzile sunt acordate intr-o maniera care accentueaza tonica si notele dominante ale compozitiei . podul (calusul) este confectionat din os, de obicei coarne de cerb si este usor curbat pentru a evita bazaiala (corzile sunt ciupite), dar si pentru a genera diverse armonice care intensifica calitatea tonica a instrumentului . Dimensiunea instrumentului (cutia de rezonanta si gatul) poate varia in functie de urmatoarele variante: daca artistul este un instrumentist, vocalist sau vocalista, tanpura a fost cel mai probabil inclusa in ansamblele musicale inca din secolul saptesprezece... |
Sunetul tanpurei este foarte bogat datorita tonurilor superioare produse. Structurii instrumentului creeaza rezultate acustice de o asa maniera incat chiar si notele mai inalte dn seriile armonice persista.Este evident ca avem de a face cu un fenomen foarte complex deoarece sunt multe ( microtonuri) armonice prezente si maniera in care ele influenteaza sunetul final ca un tot unitar nu poate fi usor indentificat . Mai mult , problema obtinerii consonantei, sau macar a evitarii disonantei extreme, este una refractara.
A fost propus de unii muzicologi ca gama sa fie modificata in aceeasi maniera cu gamele temperate ale muzicii vestice pentru a evita imperfectiunile melodice . Solutia este insa impropie chiar si pentru muzica vestica intervalele perfect egale creand o monotonie insipida. Asadar o gama ideala ar fi una care permite o anumita marja de intonatie in functie de contextul in care apar notele. Aceasta este posibil doar in muzica indiana deoarece este interpretata de artisti individuali si nu de orchestre asa incat flexibilitatea in intonatie este o caracteristica uzuala. In ciuda faptului ca intonatia notelor difera de la artist la artist, compozitia este in mod evident recunoscuta de audienta si singura explicatie pentru aceasta este ca publicul percepe mai degraba intervalele muzicale, compozitia avand intr-o anumita masura o modalitate duala sau chiar multipla.
Tabla
Tabla, o pereche de tobe inegale ca dimensiune, la care se canta cu ambele maini, reprezinta principalul instrument de percutie al muzicii clasice indiene.
 |
Perechea este formata dintr-o toba mai mica acordata pentru sunete inalte si la care se canta cu mana dreapta (dayan sau tabla), si o toba mai mare acordata pentru sunete joasa, la care se canta cu mana stanga, bayan. |
Dayan este responsabil pentru cele mai multe sunete ( bol-uri) in timp ce bayan reprezinta basul, el ornamenteaza placut compozitiile pentru dayan.Combinatia celor doua duce la un vast repertoriu de permutari de bol-uri.
Ritmul se refera la aranjamentul timpului in muzica si este unul dintre elementele fundamentale ale acesteia, melodia implica o structura a timpului care ia nastere din faptul ca notele sunt produse intr-o anumita secventa si din faptul ca fiecare nota este produsa pe diverse intervale de timp.
Muzica clasica indiana recunoaste trei tipuri de batai : unul accentuat, cunoscut drept sam, unul nesemnificativ cunoscut drept khali si unul de importanta medie numit tali.
Felul in care doua subdiviziuni din interiorul unui ciclu se pot deosebi datorita accentuarilor diferite pe batai este ilustrat in exemplul urmator:
Dadra:Â Â Â Â
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
| |Dhinx | Dhin | Dha | |Dhao | Â Tin | Na| |
  Â
In cele doua sectiuni ( khandas ) - prima bataie indicata prin x - ( matra) este executata cu un accent puternic pe bataie , astfel publicul recuanoaste sam-ul iar a patra bataie –indicata prin - 0 – bataia e foarte usoara simbolizand khali ( bataia in gol). Celelalte batai se numesc tali , batai normale . Sam-ul reprezinta deci bataia initiala a unui tal si este cea mai accentuata lovitura din tot ciclul . Ofera punctul de sprijin pentru compozitii, acestea avand de obicei notele cele mai semnificative produse pe bataia sam.
Numele bol-urilor :dhin , na , ta , tin etc , deriva din sunetele tablei cand loviturile ating anumite parti ale instrumentului (exista cercuri concentrice fata de centrul tablei si in functie de cat de aproape ne aflam de acesta sunrtul se modifica gradual).
Nume boluri :
Simple : Ta , Tin , Te , Tak ,Gha , Ki , Kat
Compuse Ta + Gha = Dha ,Ti + Gha = Dhi , Tin + Gha = Dhin
Exemple a catorva structuri ritmice uzuale sunt date mai jos:
 Rupak :Â
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| |Tino | Tin | Na | |Dhin1 | Na| | Dhin2 | Na| |
Exista sapte matra impartite in 3+2+2 cu trei batai importante.
Teen tal :
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
| |Dha | Dhin | Dhin | Dha| | |Dha2 | Dhin | Dhin | Dha| |
| 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 |
| |Na0 | Tin | Tin | Na|Â | |Na3 | Dhin | Dhin | Dha| |
    Â
Talul are 16 matra intr-o structura 4+4+4+4. Bol-urle apar in blocuri separate pentru a indica simetria dintre subdiviziuni Acest tal este cel mai important in muzica indiana si este folosit usual de artisti datorita structurii sale echilibrate, fiecare vibhaga avand avand patru matra. Un aspect interesant este faptul ca ultimul bol in fiecare vibhaga ( subdiviziune ) se repeta ca primul bol in urmatoarea vibhaga, astfel creand o supraincarcare la momentul in care cele doua sectiuni se interschimba. Aceasta accentueaza momentul in tal si mai mult decat atat creeaza o supraincarcare a bol-ului de final din ultima fraza cu bolul sam al urmatorului ciclu. Bolurile primelor doua subdiviziuni sunt identice insa bolurile resonante “ Dhin Dhin Dha “ sunt inlocuite de “ Tin Tin Na “ care sunt sunete nerezonante.